Cunosc semnele specifice de depresie in profesie. Mentionez ca nu sunt specialist in psihologie, sociologie sau resurse umane.
Sunt insa un om atent la detalii, mai ales cand interactionez cu cineva deschis spre comunicare.
Sunt finantist si discutam despre proiecte profesionale (training si consultanta in domeniul finantelor firmei) dar inevitabil discutia aluneca si spre subiecte care tin de viata personala.
Pentru ca cele doua aspecte ale vietii unei persoane nu pot fi separate si se influenteaza reciproc.
Poti “ascunde” fata de ceilalti ceea ce te nelinisteste (job-ul, afacerea, etc), poti sa te minti si singur ca esti ok, dar toata povestea asta nu poate dura prea mult; la un moment dat “se vede si se simte” ca ceva este in neregula si e bine sa recunosti ca este nevoie de ajutorul celor din jur: familie, colegi, prieteni, parteneri, specialisti, etc.
O sa va povestesc o intamplare cu un start deprimant si cu un final fericit!
Am lucrat cu o colega, manager departament financiar – contabil, care isi dorea de mult timp sa-si schimbe job-ul intr-o alta companie, intr-un departament de controlling.
Desi era foarte bine pregatita profesional, am lucrat si am analizat impreuna multe studii de caz pentru firme reale, ii era teama sa-si paraseasca job-ul, sa mearga la interviuri, ii era teama sa nu se imbolnaveasca, avand dificultati legate de somn si alimentatie, oboseala si lipsa de concentrare.
Uneori avea o stare exagerata de veselie si optimism, dupa care intra rapid intr-o stare de tristete.
In acele momente nu mai putea sa se concentreze si sa lucreze si trebuia sa facem pauza.
Atunci am inceput sa vorbim despre noi, ca oameni…
Ca este normal sa fim si puternici, dar si foarte vulnerabili!
E normal sa radem, dar sa si plangem! E normal sa muncim, dar sa luam si pauze!
Ne-am amintit si am povestit intamplari fericite, dar si greutatile care, intr-un fel sau altul, au fost depasite, chiar daca asta a insemnat un efort foarte mare.
Cu timpul, discutiile noastre au devenit tot mai relaxate, apoi foarte energizante.
A devenit foate atenta si activa la discutiile noastre profesionale, a sesizat multe detalii importante ale afacerilor analizate, a preluat initiativa si a inceput sa isi exprime foarte multe opinii, foarte valoroase.
Am incurajat-o sa aplice pentru un post de Manager Departament Controlling.
A fost la interviu, a aratat cum poate sa ajute compania sa-si controleze costurile si profitabilitatea si… a fost angajata!
Si-a recapatat increderea in sine, in oameni, in sansele pe care ti le ofera viata!
Deci, iata ca se poate sa treci de la depresie la echilibru si succes in profesie si afaceri!
Aveti grija de voi si de cei din jurul vostru! Ajutati-i sa-si revina si va vor fi de un real ajutor, la randul lor!
Un gand bun, tuturor!
Anda
Recomandare lectura postari pe blog:
Cum am devenit si de ce imi place sa fiu trainer financiar
